Pe 24 noiembrie, de la ora 19.00, Trupa Harag György a Teatrului de Nord Satu Mare a susținut cea de-a doua premieră a stagiunii jucată pe scena mare. Trupa a prezentat o adaptare după Molière a piesei lui Heinrich von Kleist, în regia lui Bocsárdi László, deținător a patru premii UNITER, care lucrează pentru a patra oară cu trupa sătmăreană.
„În pregătirea celei de-a șaptesprezecea stagiune, cel mai important aspect a fost să ne asigurăm ca stagiunea aniversară să fie demnă din toate punctele de vedere stagiunii de debut din 1953. Prima stagiune a trupei a fost marcată de numele unor regizori precum Harag György, Tompa Miklós, Farkas István și tânărul Kovács Ferenc. Stagiunea festivă este deschisă de doi regizori de o importanță incontestabilă, un maestru român și un maestru maghiar din România, anume Andrei Șerban și Bocsárdi László. Weekendul festiv, planificat inițial pentru luna noiembrie, și, după intențiile noastre replanificat pentru luna aprilie, va debuta cu aceste spectacole.
Într-o astfel de stagiune aniversară, noi, artiștii Trupei Harag György, suntem preocupați și de propria noastră identitate: chiar și atunci când căutăm trecutul din prezent, chiar și atunci când ne adresăm trecutului din prezent. Este o coincidență simbolică faptul că Bocsárdi László a fost interesat de această piesă de teatru, care, de asemenea, tratează problema identității într-un context care este încă actual, și anume războiul. O situație fatală într-un moment definitoriu: sărbătorind a șaptesprezecea aniversare, putem să ne privim din prisma unui regizor de aceeași anvergură ca acum șaptezeci de ani și să ne punem întrebarea: cine suntem noi de fapt?”
În spectacol, zeii Olimpului păcălesc muritorii, copiind ori dublând câte un personaj. Povestea în sine a fost adaptată în multe feluri, de Sofocle și Molière, dar cea mai populară și cea mai jucată versiune este cea a lui Heinrich von Kleist.
„Și pentru mine este o importantă ideea conform căreia zeii se pot juca cu noi în fel și chip. Fiecare poate decide ce înțelege prin "zei". Piesa vorbește despre neputința umană, despre starea disperată pe care o provoacă. Dar, evident, și despre dragoste. Ceea ce face ca textul să fie bun este acea viziune extraordinar de disperată, combinată cu evidențierea faptului că omului i-a fost dată capacitatea de a iubi, ceea ce dă sens și valoare vieții sale. Amphitryon prezintă o lume în dezintegrare. O lume în care valorile fundamentale dispar. Ne aflăm într-un haos care, ca urmare a declinului culturii iudeo-creștine, ne-a fost impus deja în mod repetat de-a lungul istoriei. În astfel de momente, așa cum se întâmplă acum, încep să câștige teren alte religii, iar războaiele religioase tind să izbucnească din nou. Spațiul pe care creștinismul l-a ocupat până acum în lume poate fi acaparat.”- spune regizorul.
Amphitryon, marele general, se întoarce acasă triumfător după un lung război. Soția sa, Alcmena, nu sare de bucurie în brațele lui. Ea este convinsă că au trecut doar câteva ore de când s-au bucurat împreună plăcerile iubirii. Nici unul dintre ei nu știe că se află la mila jocului diabolic al zeilor. Zeus, zeul zeilor, și-a asumat imaginea unui soț pentru a-și petrece noaptea cu Alcmena.
Personajele piesei sunt în agonie în timp ce caută o cale de ieșire dintr-un labirint care sfidează rațiunea umană, spre o lume incertă și necunoscută, care nu este străină spectatorului modern. Luptăm pentru dreptul de a vedea clar, dar mereu suntem învinși.
Distribuția: Rappert-Vencz Gábor, Orbán Zsolt, Nagy Csongor Zsolt, Diószegi Attila, Sosovicza Anna, Budizsa Evelyn, Nagy Orbán, Varga Sándor, Gaál Gyula, Bezsán Noémi și Alexa István, Bóné Szabolcs, Budai József și Fleisz Patrik, respectiv Mezei Dávid sopran.
Decor: Bartha József, costume: Irina Moscu, dramaturg: Dálnoky Réka, coregraf: Bezsán Noémi, light design: Bányai Tamás, compozitor: Bakk-Dávid László.
