Casa Meșteșugarilor este o clădire reprezentativă a municipiului, situtată pe str. Ștefan cel Mare, o clădire monument istoric de interes și utilitate publică, cultură şi birouri, având aria desfășurată totală de 2847,81 metrei pătrați. Capacitatea clădirii este limitată la 150 de persoane, care se pot întâlni simultan în cadrul unui eveniment sau întâlnire. Clădirea a fost amplu renovată printr-un proiect transfrontalier România-Ungaria, care a fost finalizat în anul 2014.

Această clădire este una dintre bijuteriile orașului, găzduind numeroase evenimente culturale de interes public precum expoziții, spectacole, conferințe, întâlniri, prezentări de modă, festivități jubiliare.

În urmă cu peste o sută de ani, Casa Meșteșugurilor a fost creată cu sacrificii uriașe pentru a oferi un loc și un mediu demn cetățenilor orașului care doresc să se educe. Lucrările de construire a Casei Meșteșugarilor au fost începute în 1911. Clădirea eclectică a fost construită pe planurile lui Pál Tóásó, iar construcția a fost finanțată de industriașii locali. 

Terenul clădirii pe care a fost construită clădirea a reprezentat fosta albie a râului Someș, iar pentru ca pe aceste teren să fiu construită o asemenea clădire, fundațiile au trebuit întărite cu grinzi înfipte în pământ. 

Locația nu a fost aleasă întâmplător, deoarece această zonă avea un puternic caracter comercial și care poate reprezenta și astăzi o investiție importantă pentru orice antreprenor care poate dezvolta oricând un centru de comerț sau afaceri în spațiile acestei clădiri construită din materiale durabile, dar cu finisaje exterioare și interioare simple, ce puneau în evidență spațiul larg, atent compartimentat pentru buna desfășurarea a întâlnirilor.

Aici a funcționat apoi Cercul Tinerilor Artizani, precum și Cercul de lectură al meșteșugarilor. Salonul din centrul clădirii servea pentru organizarea de baluri și ceaiuri dansante și tot aici și-a proiectat Cinematograful Urania primul spectacol. Este o construicție măreață, cu motive decorative diverse, dar armonioase. Ferestrele imense în arc de cerc, de la etaj, încadrate de colonade ionice, frontonul central al fațadei principale, flancat lateral de două turnulețe, accentuează caracterul monumental al clădirii.

Încă de la început se dorea ca această clădire să devină un centru cultural reprezentativ, dovadă fiind scara sa monumentală, coloanele curții, balustrada scării din fier forjat, vitraliul de înaltă calitate și sala cu tavan casetat din ipsos, ai cărui pereți laterali sunt variați prin reliefuri reprezentând diferite meserii. Scena, galeria, iluminatul natural și artificial al sălii mari, împărțirea excelentă și pragmatică a întregului interior fac ca acest spațiu uniform să se preteze pentru diverse activități, spectacole și evenimente. 

În perioada dintre cele două războaie mondiale, aici se desfășura o viață culturală bogată. Casa găzduia o sală de jocuri, o sală de lectură și o bibliotecă. În sală au fost organizate concerte, cercuri literare, baluri și expoziții.  Memorabil va rămâne în conștiința culturală a Sătmarului concertul compozitorului Bela Bartok din 1922 și a lui George Enescu din noiembrie 1923.

Cinematograful Poporului a funcționat în această clădire multă vreme. Sala mică a găzduit expoziții prestigioase de artă plastică, activități artizanale, concerte, prezentări de carte și spectacole de păpuși.