Reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu.

Mențiunea privind stabilirea reședinței se înscrie la cererea persoanei fizice care locuiește mai mult de 15 zile la adresa la care are locuința secundară. Reședința se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare de un an, și are valabilitate pe timpul cât persoana locuiește în mod efectiv la adresa declarată ca reședință. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi mențiuni privind stabilirea reședinței.

Pentru înscrierea reședinței, solicitantul va completa cererea pentru înscrierea în actul de identitate a mențiunii privind stabilirea reședinței (timpul mediu de completare al acestui formular este de aproximativ 3 minute) pe care o va depune împreună cu:

- actul de identitate;

- un document , care face dovada adresei de reședință, în original:

   Se are în vedere următoarea ordine de priorități:

a) extras de carte funciară (să nu fie mai vechi de 30 de zile) sau acte încheiate în condiții de validitate prevăzute de legislația română în vigoare privind titlul locativ (de exemplu: contract de vânzare-cumpărare, contract de schimb, contract de donaţie, certificat de moştenitor, contract de închiriere, contract de comodat etc);

b) documentul eliberat de autoritatea administrației publice locale, din care să rezulte că solicitantul sau după caz, găzduitorul figurează înscris în registrul agricol cu imobil cu destinație de locuință. Acest document poate fi preluat doar în situația în care nu poate fi prezentat niciunul dintre documentele prevăzute la lit. a).

- o declarație pe proprie răspundere, prin care declară că locuiește la respectiva locație mai mult de 15 zile pe lună. 

  În cazul în care proprietarul locuinței este o altă persoană decât solicitantul reședinței, este necesar:

- consimțământul proprietarului locuinței (cu excepția situației când se prezintă, ca dovadă a adresei de reședință contract de închiriere sau contract de comodat). Consimțământul proprietarului se poate da în fața angajatului serviciului de evidență a persoanelor (la ghișeu), a polițistului de ordine publică, a notarului public ori a funcționarului misiunii diplomatice sau a oficiului consular al României din străinătate,

-  o declarație pe proprie răsoundere a găzduitorului, din care să reiasă dacă la respectiva adresă au reședința persoane care nu apartțin aceleași familii.

      De la obligația de a solicita înscrierea în actul de identitate a reședinței sunt exceptate:
      a) persoana care locuiește la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau in scop turistic;
      b) persoana internată intr-o unitate sanitară/medicală.